Ce este Web 2.0?
O intrebare la moda, dar care nu are un raspuns clar.
O cautare pe
Google ne returneaza mai mult de 700 milioane de rezultate. Nu e prea rau pentru un termen caruia nimeni nu ii gaseste o definitie exacta.
Tim O’Reilly de la editura cu acelasi nume a organizat prima conferinta
Web 2.0 si a descris acest termen ca fiind “o atitudine, nu o tehnologie”, iar mai recent a redefinit
Web 2.0 ca fiind “reteaua ca si platforma”.
Internetul a devenit mijloc de transport pentru conversatie, iar conversatia se intampla din ce in ce mai mult in timp real, Bloggingul, podcastingul, publicarea de informatii, programarea, toate acestea au devenit omniprezente si toti putem participa la aceste procese.
Ce a fost Web 1.0? Cand am trecut de el?
Desi nu a fost evidentiata, a existat o tranzitie de la Web 1.0 la Web 2.0, iar tranzitia a depins de o multitudine de factori.
Spre exemplu, utilizatorul de Web 1.0 -aproape- tot timpul se conecta la Internet prin dial-up si platea pentru timpul conectarii.
Web 2.0 este rezultatul -pe de-o parte- a revolutiei broadband. Utilizatorul nu mai trebuie sa stea cu grija timpului conectarii la internet si a costurile ce rezulta din aceasta. Nu mai trebuie sa se conecteze de fiecare data cand vrea sa caute o informatie. Toatea acestea au disparut, iar bucuria de a avea internet 24/24 se raspandeste rapid, odata cu scaderea tarifelor pentru servicii broadband.
Sir Tim Berners-Lee, parintele webului, mai mult ca sigur ca se gandea la
Web 2.0 atunci cand a pus bazele conceptelor de server web si browser. El vroia ca siteurile web sa poata fi editate de utilizatori, si tot utilizatorii sa poata marca un site ca fiind interesant, astfel incat alti utilizatori sa beneficieze de acest lucru, ajungand mai repede la informatia dorita.
Cand webul a devenit comercial, la inceputul anilor ’90, toate aceste idei ale lui Sir Tim Berners-Lee au fost ignorate. Nu pareau sa se potriveasca in ceea ce a devenit World Wide Web. Creatorii de siteuri de succes nu doreau ca orice vizitator sa adauge sau sa modifice continutul siteului lor. Chiar daca au existat incercari de a implementa o astfel de functionalitate, ele au fost ignorate de public si s-au lovit de capacitatile tehnice limitate ale acelor vremuri.
“Berner-Lee a continuat sa lucreze pentru a-si pune in practica ideile si a scos la iveala Webul Semantic.
Oriunde exista o legatura de concepte intre diverse aplicatii, devine interesant sa conectezi aplicatiile.
Webul Semantic incepe sa le conecteze”
Sir Tim Berners-Lee
Web 2.0 consta in
APIuri (application programming interface),
mashupuri (“prelevare” sau adunare a diferite servicii web),
trackbackuri si aplicatii “deschise” publicului.
Bloggingul
Bloggingul ca si fenomen de masa pare sa fi aparut din neant, insa isi are originile la inceputurile webului. In 1999 au aparut utilitare pentru a practica bloggingul. A trebuit sa treaca cativa ani pentru ca acest fenomen sa ia amploare. Intre 2000 si 2005 sute de milioane de oameni au inceput sa publice bloguri. Chiar daca bloggingul nu uzeaza tehnologii asociate cu
Web 2.0, el a format un canal ce permite raspandirea cu o viteza uluitoare a stirilor despre aplicatiile interesante ce uzeaza tehnologii
Web 2.0.
Cei ce publica bloguri folosesc un limbaj natural, onest, direct, amuzant si socant cateodata. Astfel, ei inspira incredere si cuvantul lor are importanta pentru ca pot directiona traficul spre aplicatiile despre care ei discuta.
Syndication
RSS este abrevierea de la
Really Simple Syndication… sau de la
Rich Site Summary.
RSSul a fost inventat de Netscape in 1999, dar compania si-a pierdut repede interesul pentru a dezvolta acest standard. Insa formatul a inceput sa fie folosit si extins de diferite persoane si organizatii.
Utilitatea
RSSului apare in cadrul paginilor web carora li se adauga frecvent continut, noile informatii fiind puse la dispozitia celor interesati intr-un format standard. Spre deosebire de e-mail,
RSSul permite utilizatorului sa se aboneze anonim, fara a-si face griji in ceea ce priveste spamul.
RSSul face ca anumite concepte ale
Web 2.0 sa devina realitate. Astfel, utilizatorul are putere absoluta de decizie asupra a ceea ce vrea sa citeasca.
Dezvoltarea blogurilor a ajutat la raspandirea folosirii
RSSului, milioane de surse aparand dintr-o data.
Taggingul
Acest termen este unul dintre cele mai importante elemente ale
Web 2.0.
Joshua Schachter a reusit sa faca din taguri un standard, el inventand serviciul del.icio.us. Acest serviciu permite utilizatorilor sa asocieze taguri relevante pentru bookmarkurile personale pentru ca, la sfarsit, sa existe o “supa” cu taguri prin care putem naviga exact spre ceea ce ne intereseaza.
Acest serviciu a devenit rapid un spatiu de experimentare.
APIul care sta la baza
del.icio.us permite construierea a tot felul de experimente prin asocierea tagurilor cu alte proiecte.
Application Interfaces
Existenta a Application Interfaces pentru web permite programatorilor sa integreze facilitatile si continutul aplicatiilor in alte programe. Acest proces a devenit cunoscut ca mashup (piure, in traducere mot a mot). Fenomenul a dus la devoltarea de aplicatii experimentale pe structura serviciilor de succes, precum
Flickr,
del.icio.us etc.
Se spune ca acest preoces face parte din esenta Web 2.0 – continutul este independent de aplicatie si poate fi vizualizat dupa dorinta utilizatorului. Multe aplicatii (
Flickr,
Amazon,
del.icio.us) ofera acces la bazele de date si la continut prin intermediul unor
APIuri complexe. Diverse site-uri au inceput sa tina evidenta
APIurilor si a aplicatiilor dezvoltate pe baza lor. Dintre acestea amintesc
www.programmableweb.com. In acest moment numarul
APIurilor depaseste 140, iar numarul aplicatiile dezvoltate cu ajutorul lor trece de 350.
Concluzie
Web 2.0 este o platforma web ce se bazeaza pe standarde ca
RSS,
XML,
APIuri si pe utilitare ca bloggingul, podcastingul si alte servicii.
Web 2.0 se bazeaza pe incredere, pe o noua generatie de dezvoltatori, pe existenta Open Source, pe broadband si pe dorinta de conversatie a oamenilor. Acest curent presupune implicarea tuturor si nu dictarea de la centru. Cei care conduc aceasta miscare sunt milioanele de utilizatori de pe tot globul si nu afaceristii din Silicon Valley.
Diferente intre Web 1.0 si Web 2.0
DoubleClick – Google AdSense
Ofoto – Flickr
Akamai – BitTorrent
mp3.com – Napster
Britannica Online – Wikipedia
Paginile personale – Blogurile
Specularea numelor de domenii – SEO (search engine opimization)
Page views – Cost per click
Directoare – Tagging
